Facebook










· mai multe evenimente
Facebook

Şcoala ardeleană de artă

Țâpurituri cromatice
Țâpurituri cromatice
  • An apariție: 2018
  • ISBN/ISSN: 978-606-797-203-0
  • Format: 30x30cm
  • Pagini: 48
 Stoc 0 
       

Texte însoțitoare de: Ioan Nistor, Olimpia Coman-Sipeanu, Dorel Găină, George Vulturescu, Alexandru Zotta, Gheorghe Gheorghiade, Judit Erdős, Iana Frezia Elena Oprișa Sulyok, Mihaela Grigorean.

 

Este o bucurie să constat că în recentul său popas artistic, un renumit artist plastic este preocupat de investigarea semnificațiilor țâpuriturii. Această scăpărare a ideii de frumos a Cristinei Gloria Oprișa, într-o tentativă de-a transpune cromatic ceea ce noi un credeam că se poate face, merită toată prețuirea.
Se cunoaște de decenii că aria de inspirație a Cristinei este extrem de diversă și deseori este îndreptată spre arhaicitate. Și cred că, deși personal nu am aflat până acum, din neatenție, cât de îndrăgostită era de Țara Oașului, constat că, aidoma unei oșence native, a absorbit din spațiul oșenesc peisaje, broderii, motive florale și zoomorfe, dar și forme mentale, adică filosofia robustă și optimistă a oamenilor de aici, care au putut spune într-o strigătură credința și ideea esențială vieții: „Fosta-a lume și-a mai fi, / Numai de ne-a trebui”. Și dacă ne va trebui această lume, nu e cale mai bună decât aceea de a-i perpetua frumusețea. Cristina a strâns în fructele sale artistice încrederea în cele ce există și în cele care devin, grație iubirii de frumos. (Ioan Nistor)

* * *

Cristina Gloria Oprișa este o ființă exemplară. În contextul acestei afirmații, îmi revendic bucuria de a vorbi despre felul în care ea se bucură de tot ceea ce o înconjoară și despre felul în care altruist și generos încearcă să întoarcă această bucurie înspre izvoarele generării ei. Aici și acum, Cristina Gloria Oprișa, privind în marea oglindă, a văzut cât de mult i-a dăruit fiorul locului în care adastă de multă, multă vreme. Și atunci a iscusit către acest loc o minunată reverență, pe care a numit-o țâpurituri cromatice. Lucrările ei, în acest context, desigur că țâpuresc ales și pe alese, jucându-se magic și cu multă măiestrie, deodată de-a celebrarea locului și de-a nașterea de alte feluri ale locului. Lucrările ei se pliază în același timp pe sentimentul, fiorul și arătarea unui Oaș așa cum se dorește a fi și în același timp îi inventează Oașului noi și probabil necesare podoabe aduse dinspre talentul, priceperea și alchimiile ei de artist desăvârșit. Dacă țâpuriturile Oașului în primul rând se aud și apoi se văd, țâpuriturile Cristinei se văd și se aud deodată într-o împletire magică ce poate că împlinește întru o arătare și relatare de altfel de Oaș, un Oaș, poate până acum, ascuns, deslușit dinspre tainele ce se înfiripă dincolo de evidența strigătului și strălucirii izvoarelor necesare. (Dorel Găină)

Comentarii: 0