Internetul dă un bobârnac letal acestui mod tradițional de a comunica. Numai că urmașii noștri nu vor cunoaște farmecul literei scrise; uniformitatea literei electronice anulează ceea ce caligrafia poate „trăda”: starea de spirit a expeditorului, febrilitatea, incoerența, silueta literei și imaginea plastică a rândurilor; dispare… picătura de cerneală căzută neatent pe hârtie, culoarea însăși a hârtiei nu mai poate da sugestie asupra sentimentului celui care e aplecat emoționat asupra colii. (Cornel Cotuțiu)

* * *

Cornel Cotuțiu: Născut în Beclean, jud. Bistriţa-Năsăud, la 15 februarie 1945.
Licenţiat în filologie (Cluj, 1971). Profesor de limba şi literatura română.
Din 1975 până în 2008: profesor la Colegiul Naţional „Petru Rareş” din Beclean; între 1985 și 1989: inspector şcolar. În perioada 1997-1998: consilier teritorial şef al Inspectoratului pentru Cultură Bistriţa-Năsăud.
Debut revuistic: în Tribuna (1964).
Redactor, apoi redactor-şef al revistei de literatură, artă şi cultură MINERVA (1990-1999); redactor al publicaţiei Floare de colţ (Beclean, 1990-1992).
Debut editorial cu volumul de nuvele În căutarea altui final.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România.
Premiul Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Tg. Mureş, 1995, pentru publicistică; Marele premiu la Concursul Naţional de proză şi critică „Liviu Rebreanu”, Bistriţa, 2002; Premiul „Pavel Dan” pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, 2016; Ordinul „Meritul Cultural în grad de Cavaler”, din partea Președintelui României, Bucureşti, 2004.