· mai multe evenimente
Facebook

Literatură universală

Taishan-ul meu
Taishan-ul meu

Etichete:





Traducător(i):




  • An apariție: 2016
  • ISBN/ISSN: 978-606-8770-25-3
  • Format: 13x20cm
  • Pagini: 166

Preț: 25.00 Lei

Adaugă în coș:         
       

Ediţie bilingvă; Traducere din limba engleză de Daniela Oancea şi Viorica Patea; 

Prefaţă de Viorica Patea

 

Cutremurător simbol al nebuniei secolului 20 și, în același timp, unul dintre cei mai mari poeți ai timpului care a fost – vai ! – secolul nostru, Ezra Pound este subiectul și personajul principal al acestui volum de versuri semnat de fiica fiicei sale, Patrizia de Rachewiltz. Cu o tulburătoare nostalgie și compasiune, poeta încearcă dureros să-și tragă straniul bunic în afara istoriei, în paradisul închis – ca o capsulă salvatoare – al familiei și copilăriei. Patrizia de Rachewiltz este o poetă postmodernă care n-a renunțat însă la sensibilitatea, mai adâncă, de tip modernist, o poetă ale cărei poeme, profund autobiografice, se țes din parafraze și reformulări în contexte noi ale unor obsesii poetice celebre, alături de care a crescut și a încercat să le înțeleagă. Carte de poezie autentică și carte de neobișnuite memorii pline de adevăr, această traducere oferă cititorului român, în ediție bilingvă, posibilitatea de a intra în intimitatea poeziei americane de vârf, pe o cale inedită și emoționantă.

Ana Blandiana

 * * *

Numele unei poete americane valoroase, încă necunoscută cititorului român, precum Patrizia de Rachewiltz, are acum șansa să ajungă și la noi într-o excelentă tălmăcire, care pune deplin în relief o sensibilitate acută și vibrantă. Nepoata lui Ezra Pound nu stă în umbra marelui bunic decât în măsura în care-i evocă, în câteva poeme, chipul răvășit de experiența biografică dramatică de la sfârșitul ultimului război și face apelul intertextual ca și inevitabil la câteva versuri din celebrele Cânturi. Cercul familial e evocat, desigur și el, cu momente retrăite în lumina elegiacă a amintirii, într-un discurs cultivat la școala liricii moderne sensibile deopotrivă la notația proaspătă, creatoare de atmosferă, ce apropie cuvântul de materialitatea lucrurilor, și metafora elaborată, de culoare sugestiv livrescă. Biografie reală și proiecție imaginară, rememorare a unei iubiri cu urme vii în prezentul scrierii se conjugă, într-un spațiu ce înscrie în fundalul simbolic profilul muntelui chinez înălțat spre Spirit, Taishan, într-un discurs liric cu tensiuni abia mascate de luminozitatea deschiderii vizionare.

Ion Pop

 * * *

Într-un anume fel, Taishan-ul meu (2007) se aseamănă cărții lui Robert Lowell Life Studies (1959), care a marcat un punct de inflexiune în tradiția literară de după război și care constituie un portret de familie și un studiu al decadenței unei civilizații. Taishan-ul meu cuprinde o serie de amintiri păstrate într-un album de familie care adaugă noi contribuții la istoria literaturii. Ezra Pound și Olga Rudge, marele poet american al secolului XX care a revoluționat poezia și faimoasa violonistă americană, proiectează pasiunea lor peste agitata istorie a secolului XX. O mare parte a acestor versuri derivă din acest fundal autobiografic, povestit de către Patrizia de Rachewiltz, nepoata lor. Subiectul poeziilor îl constituie pasiunea, viața interioară, prezentate sub formă de instantanee ale unor complexe noduri afective care în același timp constituie subtextul unui capitol al marii literaturi a secolului XX.

Taishan-ul meu este o carte de memorii, meditații și vise care se înscrie la intersecția dintre estetica modernismului experimental anglo-american cu mișcarea confesivă de după cel de-al Doilea Război Mondial, reprezentată de poeți precum Robert Lowell sau Sylvia Plath, trecând prin filtrul poeziei numite „imaginea profundă”, reprezentată de Robert Bly, James Wright, Galway Kinnell, care folosesc imaginea pentru a pătrunde la nivelurile mai profunde ale inconștientului. Poetica Patriziei de Rachewiltz împărtășește cu poezia imagistă căutarea imaginii concrete, adnotarea exactă a impresiilor și a senzațiilor nemijlocite. Ca și poeții confesivi, poeta explorează conflicte psihologice, experiențe vitale pline de tristețe sau exultație. Poezia devine un fel de a se libera de o tensiune internă, de a se distanța de emoții tari, devine o formă de catarsis prin care poeta încearcă să atingă serenitatea ultimă care pune capăt tulburării interioare.

Viorica Patea

 * * *

Patrizia Barbara Cinzia Flavia de Rachewiltz s-a născut în 1950 în Merano, în regiunea Dolomiţilor italieni, într-o familie cu o mare tradiţie artistică. Tatăl ei, un principe rus-italian, Boris de Rachewiltz, a fost un faimos antropolog și egiptolog, în timp ce mama ei, Mary, poetă și prozatoare americană și traducătoare, era fiica faimoasei violoniste Olga Rudge și a lui Ezra Pound, cel mai mare poet american al secolului XX. Patrizia a crescut în Tirolul italian și a studiat în Merano. A urmat liceul francez din Roma și a studiat literatura engleză și japoneză la Universitățile din Veneţia și Viena. În 1972, după moartea lui Ezra Pound, a lucrat împreună cu mama sa în arhiva manuscriselor bunicului ei din biblioteca Beinecke a Universităţii Yale. În 1977, se căsătorește cu Pim de Vroom, fotograf și cineast olandez cu care are doi copii, Demian și Cyril. A debutat cu Songs of the Peacock (Paulist Press, 1977), o colecţie de nuvele simbolice, urmată de trei volume de poezie: My Taishan (Raffaelli Editore, 2007), Dear Friends (Palisade Press, 2008) și Trespassing (Uno Press, 2011). Scrie în trei limbi: engleză, italiană și olandeză. A tradus poeziile lui E.E. Cummings în italiană, Favole (Edizioni Scheiwiller, 1975), și scrierile lui Paul de Musset, Mr. Wind and Madam Rain (Edizioni C’era una volta, 1994), Eros Psyche a lui Michael Lekakis (Raffaelli Editore, 2007) și poeziile lui Cesare Pavese, Your Eyes (Palisade Press, 2009), în engleză.

* * *

Viorica Patea este profesoară de literatură engleză și americană, specializată în studii de poezie, la Universitatea din Salamanca. Este traducătoarea Jurnalului Fericirii de N. Steinhardt și a operei Anei Blandiana în spaniolă și engleză.

 * * *

Daniela Oancea a studiat limbi străine și traductologie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași (2005) și Universitatea din București (2011). A beneficiat de o bursă de cercetare la Universitatea din Salamanca (Spania), în vederea redactării tezei de doctorat cu titlul „Julian Barnes’s Irony as Suspension of Confidence”. În prezent locuiește în Marea Britanie.

Comentarii: 0