· mai multe evenimente
Facebook

Școala ardeleană de teatrologie

Istoria antropologică a activării reflexului teatral (O viziune holistică asupra civilizației scenei în interconexiune cu mentalul colectiv continuu)
Istoria antropologică a activării reflexului teatral (O viziune holistică asupra civilizației scenei în interconexiune cu mentalul colectiv continuu)

Etichete:




Autor(i):




  • An apariție: 2015
  • ISBN/ISSN: 978-606-8699-18-9
  • Format: 14,5x20,5cm
  • Pagini: 320
 Stoc 0 
       

Pascal scria: „e mult mai frumos să ştii ceva despre tot, decât să ştii totul despre ceva: această universalitate e cea mai frumoasă”. În Occident atracţia pentru perspectiva panoramică a dispărut în favoarea privirii microscopice şi a examinării detaliului. Cărţile lui Mircea Eliade n-au fost ele criticate mai ales în numele acestui proces intentat unui vechi spirit de „enciclopedist” de către agresiva armată a „specialiştilor”? Deşi educat în România, această deschidere nu îmi e personal familiară, dar îi resimt necesitatea formatoare şi admit valoarea pedagogică. Privirea panoramică revelă relieful geografic al unui domeniu, cea microscopică, secretele sale geologice. Tinerii debutanţi câştigă explorând larg, cercetătorii obstinaţi reducându-şi extinderea viziunii. Aceasta-i alternativa. Cristian Stamatoiu îndrăzneşte să propună o perspectivă vertiginoasă asupra teatrului. Un asemenea curaj, azi rar, unic, merită salutat. El se constituie în ghid şi ne invită la o călătorie pe care nu o mai îndrăzneam şi care, sper, nu-şi va rătăci cititorii. Să îndrăznim să-i urmăm pariul!

George Banu
Profesor de studii teatrale la Sorbona – Paris
Preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale de critici de teatru

* * *

Cristian Stamatoiu: Membru UNITER, titular al cursului de Istorie a teatrului la Universitatea de Arte din Tîrgu Mureş (România) şi fost titular de lectorat de Limbă şi civilizaţie română la Universitatea din Strasbourg (Franţa), a abordat de la început mijloacele antropologiei culturale în discursul său de critic şi istoric literar-dramatic ce a dezvoltat bilingvismul româno-francez.
În acest context cultural, autorul a lansat şi un concept critic ce surprinde consubstanţialitatea întregului univers caragialian, dar şi complicitatea sa cu orice realitate care cultivă selecţia negativă a (non)valorilor: „Caragialumea”.
Preocuparea constantă pentru abordările holistice şi transdisciplinare a fost fructificată şi prin această primă parte a unei istorii antropologice a teatrului, desfăşurată de-a lungul structurilor mentale colective continue, pentru ca, într-o altă lucrare, să se continue aceeaşi trasă, dar în contextul structurilor mentale colective discontinue şi izolante.

Comentarii: 0