· mai multe evenimente
Facebook

Școala ardeleană de poezie

Din gramaTEMAtica
Din gramaTEMAtica

Etichete:




Autor(i):




  • An apariție: 2016
  • ISBN/ISSN: 978-606-8770-91-8
  • Format: 11x18cm
  • Pagini: 82

Preț: 20.00 Lei

Adaugă în coș:         
       

Obsedat de tratate perfecte de geometrie, disperat pînă la a visa o pedagogie terapeutică după modelul Pedagogului de la Solferino, Vasile Gogea își șlefuiește poemele pînă la vecinătatea cu aforismul, calculînd cu grijă tensiunile, și ne dovedește că fantasma armoniei bîntuind o lume în declin poate fi fertilă”.

(Ion Mureșan, în „Domnul Gogea, poetul”, Ziarul de Cluj, 6 iulie 1999)

* * *

La antipodul spectaculosului poeziei „sociale”, întemeiate pe o hiperbolă a eului agitat și compact proclamativ, Vasile Gogea cultivă o discreție fin persiflatoare, bizuită pe o comprimare lăuntrică, adică pe o liotă a eului moral. Laconismul îi traduce îndurerata modestie. Restrîngerea, economia sunt imperativele scriiturii d-sale. Idealul poetului îl constituie experimentarea limitei: „Să locuiești la limita ființei/ să nu ai lemne, pîine, țuică/ nici cărți pe rafturi/ doar un pat/ făcut din gînduri/ și dintr-o listă de prieteni/ ce prea departe/ parcă zac”. Umbra tinde a se substitui trupului: „Tot mai multe umbre/ se-așază peste umbra mea.// încet, încet/ de-atîta greutate/ pămîntul se lasă/ și-ncepe a-nsera.// E-aproape clipa/ în care/ chiar trupul meu/ în ea se va culca”. Putem vedea în năzuința spre condensare a poetului și un mijloc de apărare. D-sa reduce suprafața de contact cu existența până la minimum, aidoma unui artist oriental ce și-ar exersa meșteșugul pînă la subtilitatea ultimă, nec plus ultra: „Suprafața mea de contact/ cu lumea/ se reduce continuu.// În curînd/ ea nu va fi/ decît un punct.// Atunci/ voi ști/ că a venit vremea/ ultimei propoziții”. Chiar dacă nu-și scrie încă „ultima propoziție”, Vasile Gogea o aproximează în tiparul poemului ultra-scurt, cu alură de haiku: „Călare pe melc/ galopez/ pe colinele verzi/ ale memoriei”.

(Gheorghe Grigurcu, „Liota morală”, în România literară, nr. 45/2006)

* * *

Vasile Gogea (n. 7 august 1953, Sighetu Marmației). Prozator, poet, eseist. Facultatea de Istorie și Filosofie a UBB, Cluj-Napoca (1979). Debut absolut: cu proză scurtă, în pagina maghiară a revistei „Echinox” (1975) și în revista „Vatra” (1976). Debut editorial în volumul colectiv Doisprezece prozatori, 1988.

Volume: Scene din viața lui Anselmus, roman, 1990; Fragmente salvate, 1996; Propoieziții, versuri, 1998; Exerciții de tragere cu pușca de soc, eseuri, 1998; (Re)citindu-l pe Eminescu. În umbra Timpului, eseu, 2000; OftalMOFTologia sau Ochelarii lui Nenea Iancu, 2002; Logodnica mecanicului Gavrilov, 2002; Tratat despre înfrânt, 2004; Repere ale gîndirii românești, eseuri de filosofie românească (în colaborare cu Aurel Ion Brumaru), 2003; Încă propoieziții, poezie, 2006; Voci în vacarm. Un dialog cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. interviu (cu o postfață de Liviu Antonesei), 2010; 2013; Mofteme, 2012; Singur cu Hegel (un autoportret ascuns), 2013; Propoezițiile din Salonul 9 (6 fiind ocupat), 2014. A tradus (din limba franceză): Le Maramures – Maramureșul de Al. Filipașcu, 2002. Prezent în numeroase antologii și volume colective. A colaborat la periodicele: Echinox, Tribuna, Vatra, Astra, Contrapunct, Opinia studențească, Timpul, Convorbiri literare, Agora, Steaua, Poesis, Euphorion, Paralela 45, 22, Conta, Confesiuni etc. A fost redactor, redactor șef-adjunct și redactor șef la revista „Astra” (Brașov); redactor-șef la Editura Grinta (Cluj-Napoca); în prezent este redactor la revista „Alternanțe” (München).

Comentarii: 0