Opinia nu poate exprima Adevărul, acesta fiind cuprins în enunţuri care sunt însoţite de sentimentul certitudinii (C1). Opinia, numită şi Părere, exprimă doar ceea ce „pare să fie adevărat”, dar este doar Verosimil sau Neverosimil, în diverse grade. Opiniile sunt corelate subiectiv cu convingerile (C2) sau cu credinţele (C3) noastre. De aceea, opiniile nu pot fi demonstrate, ci numai argumentate pro-contra, în dialoguri şi în controverse. Dată fiind mulţimea şi marea varietate a opiniilor, Perelman vorbeşte despre un „Imperiu Retoric”. La întrebarea privind limitele acestui „Imperiu”, care pare fără margini, poate răspunde doar Deontologia. Disciplină relativ nouă, Deontologia defineşte şi normează zona de intersecţie între cercul universal al Normelor morale şi cercurile particulare ale Normelor profesionale, diferite de la o profesiune la alta. Principiul fundamental al oricărei Deontologii este Corectitudinea. Ceea ce americanii numesc „political correctness” este doar o aplicare a acestui principiu la viaţa politică. Aplicând acest principiu la producerea de opinii, numită şi „activitate opinabilă”, putem distinge între opiniile corecte şi opiniile incorecte, diferenţa dintre ele fiind una de grad/grade. Pentru a putea măsura aceste grade, am elaborat 18 Reguli, care se constituie într-un cod, „Codul Deontologic al Opiniei”, cu care se încheie cartea. Acesta este un meta-cod, care poate fi folosit în elaborarea unor Coduri deontologice particulare ale diverselor profesiuni, de la Politică, Justiţie, Învăţământ, Cercetare ştiinţifică, până la Mass-media, Sport etc. (Tudor Cătineanu)

 * * *

Tudor Cătineanu (2 mai 1942, satul Ocniţa, jud. Bistrița-Năsăud) – A absolvit Facultatea de Filologie (1964) şi Facultatea de Istorie şi Filosofie (1971) a Universității „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. A fost profesor la Şcoala Generală Nr. 5 din Sighişoara, apoi redactor la editura clujeană Dacia. În 1972 devine lector la secţia de Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, unde predă cursurile de Etică, Estetică, Filosofia Culturii, Axiologie, Introducere în teoria şi practica presei. În paralel cu activitatea didactică, a înfiinţat şi a condus revista Napoca Universitară şi Cenaclul de filosofie „Diotima”. În anul 1991 devine profesor şi conducător de doctorate în domeniul Filosofia culturii şi a istoriei.
În perioada 1990-1995 a fost Şeful Catedrei de Filosofie sistematică de la aceeaşi Universitate. Mutându-se la Bucureşti, în intervalul 1995-1999 a fost Preşedinte-Director General al Societăţii Române de Radiodifuziune, unde a înfiinţat Canalul Radio România Muzical. În anul 1999, reintră ca Profesor la Universitatea din Bucureşti, la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. Aici a predat cursurile de Retorică şi de Deontologia mass-media, obţinând dreptul de conducător de doctorate în domeniul Ştiinţele Comunicării.
Dintre cărțile publicate amintim: Elemente de Etică, vol. I-II (1982, 1987), Structura unei sinteze filosofice (reeditată în 1999, lucrare distinsă cu Premiul „Vasile Conta” al Academiei Române), Constructe (2000), Echilibru şi dezagregare. Antinomia eminesciană (2002), Deontologia Mass-media (2009), Configuraţii „fizice” şi exerciţii metafizice (2013). Recent, la Editura Lambert, a apărut cartea Deontology of Opinion between Ethics and Rhetoric.
Ca jurnalist, a înfiinţat şi a susţinut rubrica „Unghiuri şi antinomii” de la revista clujeană Steaua, publicând studii şi eseuri și în alte reviste de profil, din ţară şi din străinătate. În prezent lucrează la volumele În căutarea Raţiunii Retorice și Metafizica Sensibilităţii.

The Deontology of Opinion between Ethics and Rhetoric

Opinion cannot express the Truth, since the latter is contained in enunciations that are accompanied by a feeling of certitude (C1). Opinion, also called Impression, expresses only that which “appears to be true”, and is only Verisimilar or Non-Verisimilar, to different degrees. Opinions are subjectively correlated to our persuasions (C2) or our beliefs (C3). This is why opinions cannot be demonstrated but only argumented for or against, in discussions and disputes. Due to the multitude and the great variety of opinions, Perelman’s speaks of an “Empire of Rhetoric”. It is only Deontology that can answer the question concerning the limits of this “Empire”, that seems boundless. Being a relatively new discipline, Deontology defines and legislates the area of intersection between the universal circle of moral Norms and the particular circles of professional Norms, which differ from one profession to the next. The fundamental principle of every Deontology is Correctitude. What Americans call “political correctness” is only an application of this principle to political life. By applying this principle to the production of opinions, also known as “opineable activity”, we can distinguish between correct opinion and the incorrect opinion, the difference between them being one of degrees. To measure these degrees, I have developed 18 Rules, that together constitute a code, “The Deontological Code of Opinion”, which closes the book. This is a meta-code, that can be used for the development of particular deontological Codes for the various professions, from Politics, Justice, Education, Scientific Research, to Mass media, Sports etc. (Tudor Cătineanu)