· mai multe evenimente
Facebook

Şcoala ardeleană de istorie

Primul Război Mondial şi realităţile demografice din Transilvania. Familie, moralitate şi raporturi de gen
Primul Război Mondial şi realităţile demografice din Transilvania. Familie, moralitate şi raporturi de gen

Etichete:




Autor(i):




  • An apariție: 2015
  • ISBN/ISSN: 978-606-8699-17-2
  • Format: 13x20cm
  • Pagini: 210

Preț: 28.90 Lei

Adaugă în coș:         
       

Prefață de prof. univ. dr. Liviu Maior

Marele Război, un subiect fascinant pentru istorici, politicieni, sociologi etc., domină, după cum era de aşteptat, „fluxul” istoriografic în ultima perioadă şi suntem convinşi că el va continua şi după anul 2018. Se schimbă modul de abordare, câmpul investigaţiei istorice se extinde, sursele se înmulţesc şi încetul cu încetul, de la războiul generalilor, împăraţilor şi regilor, ajungem la noua viziune care înglobează mulţimile în haină militară sau civili în satele şi oraşele Europei. Viaţa şi moartea, moralitatea, sfărâmarea conservatorismului lumii vechi, opţiunile naţionale şi sociale etc. câştigă tot mai mult teren în investigarea fenomenului cataclismic ce a schimbat lumea. Un reputat istoric, Berend, afirma responsabil că lungul secol al XIX‑lea s‑a încheiat în anul 1918. Mutaţiile produse au fost extraordinare, unele benefice, altele îşi vor arăta nocivitatea nu peste mult timp în vremea celui de Al Doilea Război Mondial. Lagărele, deportările, munca forţată etc. au început după 1914 pentru a cunoaşte apogeul dezumanizant al anilor 1940‑1945.

Istoricii noştri au pus în mod natural accentul asupra problemei statalităţii, a unificării teritoriilor locuite de români, pe desăvârşirea unităţii statale în 1918, îndeosebi după 1964, în era Ceauşescu. Două perioade distincte ale Marelui Război s‑au bucurat de o atenţie specială, şi anume intervalul 1914‑1916 şi apoi 1918. Evident, este vorba despre Regatul român şi mai puţin de celelalte teritorii locuite de români. Pentru cei din Transilvania, Bucovina, Basarabia sau Serbia, perioada primilor doi ani ai războiului a fost din multe puncte de vedere sub tăcere, deşi ei sunt primii care au resimţit ororile lui. Trebuie să îndreptăm lucrurile pentru a fi corecţi faţă de cei peste un milion de români înregimentaţi în armata austro‑ungară sau în cea ţaristă, dar şi pentru unguri, germani, evrei, ţigani etc., locuitori ai acestor provincii afectaţi în egală măsură de război.

Primii paşi au fost făcuţi. Încep să apară studii şi articole legate de dislocările de populaţii, de lagărele de prizonieri şi internaţii politici. Tot mai multe cărţi, volume de studii, conferinţe şi simpozioane marchează trendul spre integrarea în producţia istorică nouă, europeană, concentrată tot mai mult spre aspectele socio‑culturale ale vieţii comunităţilor în vreme de război. Problematicile demografice, dislocările de populaţie, moralitatea satului, dar şi a militarilor, familia, comportamentul matrimonial, biserica şi societatea etc. sunt abordate cu mult profesionalism în cartea profesorului Ioan Bolovan de la universitatea clujeană, pe care o recomandăm cu o reală plăcere cititorilor, dar şi specialiştilor. Veţi găsi în paginile ei foarte multe răspunsuri, dar şi stimularea pentru alţi istorici spre această tematică extraordinară. Autorul ei, cunoscut şi preocupat de problemele demografice, nu este la primul demers de această factură. Ultimele surse de natură statistică apărute în literatura europeană se regăsesc în paginile ei şi sunt foarte convingătoare.

Nu pot să închei această scurtă recomandare fără să nu îmi exprim acordul pentru ultimul capitol, intitulat „În loc de postfaţă”. Relativizarea unor momente ale istoriei noastre nu aduce nicio contribuţie nouă la scrierea ei. Este vorba de speculaţie, senzaţionalism şi transfer al trecutului în prezent. Sper ca această carte să fie urmată de altele şi nu am nicio reţinere din acest punct de vedere că aşa ceva se va întâmpla.

 Prof. univ. dr. Liviu MAIOR

* * *

Ioan Bolovan: profesor universitar, conducător de doctorat și prorector al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, precum şi cercetător știinţific I la Centrul de Studii Transilvane din cadrul Academiei Române. Doctor în istorie din anul 1999, a obţinut premiul „Mihail Kogălniceanu” al Academiei Române în 2002. Specializare în istoria modernă a României şi demografie istorică, având din 2010 funcţia de vicepreședinte al International Commission for Historical Demography (Geneva). A publicat mai multe cărţi de unic autor și în colaborare la edituri din România, Olanda, Rusia, Cehia, Argentina, Italia etc., precum și peste 140 de studii în reviste și volume colective din ţară şi străinătate despre istoria populaţiei Transilvaniei, graniţa militară austriacă, revoluţia de la 1848-1849, istoria instituţiilor culturale etc.

Comentarii: 0