· mai multe evenimente
Facebook

Şcoala ardeleană de istorie

Alba Iulia. O istorie urbană ilustrată
Alba Iulia. O istorie urbană ilustrată
  • An apariție: 2018
  • ISBN/ISSN: 978-606-797-351-8
  • Format: 23x29cm
  • Pagini: 148

Preț: 75.00 Lei

Adaugă în coș:         
       

Proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri

Ediție îngrijită de Cecilia-Ioana și Vasile Soare. Date despre autor de Rada Fleșer. Postfață de Gabriela Mircea. Ediția a II-a, revăzută și adăugită

Argument

Existenţa îndelungată şi importanţa evenimentelor desfăşurate au generat o relaţie evidentă între rolul îndeplinit de oraşul Alba Iulia ca important centru strategic, politic şi religios al Transilvaniei şi valoarea arhitectural-istorică a monumentelor sale.
Grupate într-un ansamblu bine delimitat şi protejat de fortificaţii care s-au suprapus în limitele aceluiași perimetru sau pe o suprafață mai amplă – castrul roman, vechea cetate medievală, cetatea bastionară în sistem Vauban –, edificiile oraşului se constituie astăzi în obiective de interes turistic, chiar dacă unele dintre ele şi-au pierdut funcţiile seculare, în urma multiplelor transformări sau a noilor destinaţii primite.
O încercare de reconstituire, cu ajutorul surselor documentare scrise şi al imaginilor de epocă, a principalelor etape edilitar-urbanistice din trecutul oraşului Alba Iulia ne dezvăluie aspecte specifice, în care originea romană, fortificaţiile succesive şi importanţa aşezării şi-au pus amprenta puternică asupra arhitecturii locale, de la tipologia şi destinaţia construcţiilor la înfăţişarea de ansamblu a oraşului.

* * *

Postfață. Câteva considerații istorice și istoriografice

Regretatul coleg Gheorghe Fleșer (1948-2016), plecat dintre noi prea devreme, a lăsat în urma sa, ca dar cultural-istoric, oferit orașului său de suflet (dar și națiunii române, în general, și nu numai ei, ci tuturor celor care ar putea fi interesați, la un moment dat, de trecutul acestui impresionant de vechi și de reprezentativ oraș de pe teritoriul României actuale, indiferent de etnia sau naționalitatea lor, de țara lor de origine), îndeosebi lucrările sale intitulate Alba Iulia. O istorie urbană ilustrată și Alba Iulia. Orașul și monumentele sale în imagini de epocă, care acum, la Centenar, sunt reeditate, în chip inspirat, la Editura Școala Ardeleană din Cluj-Napoca. Menționăm că primele ediții ale celor două texte au văzut lumina tiparului în 2008 și respectiv 2009 (când au fost editate și variante în limbile maghiară și engleză), deci în urmă cu un deceniu, ceea ce nu anulează nici prospețimea (sau actualitatea) lor, nici interesul foarte viu al publicului receptor față de ele, nici, îndeosebi, valabilitatea lor științifică și cultural-educativă generală și particulară, de înaltă ținută.
Originar din Benic (județul Alba), satul din care s-a ridicat și marele latinist, istoric, profesor și intelectual ardelean Nicolae Lascu, după susținerea bacalaureatului, ca absolvent al Liceului „Horea, Cloșca și Crișan” din Alba Iulia (în 1965), în 1971, Gheorghe Fleșer și-a încheiat studiile universitare, efectuate în cadrul Facultății de Istorie, a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Nu își încheia studiile universitare oricum, ca un student oarecare, doritor să devină doar un simplu dascăl de istorie, ci în chip strălucit, prin elaborarea unei teze de licență, sub patronajul profesorului său de suflet (rămas mentor neegalat, mereu adulat, până la sfârșitul vieții autorului lucrării de față), Virgil Vătășianu, foarte bine apreciată, dedicată, încă de atunci, fortificației bastionare de la Alba Iulia, care denota reală vocație și talent pentru cercetarea istorică, îndeosebi pentru cea de istoria arhitecturii, a artei și, în general, a istoriei și culturii vechi. Ca atare, din aceste aspecte biografico-intelectuale, se poate observa și că rădăcinile lucrării de față (Alba Iulia. O istorie urbană ilustrată) pot fi regăsite în chiar teza de licență a lui Gheorghe Fleșer, din 1971, perioada sa de gestație și acumulări de documentare și concepție fiind deosebit de îndelungată, ea putând fi raportată la intervalul 1971-2008 (răstimp de peste trei decenii în care autorul a activat ca muzeograf la Sebeș și, mai apoi, ca „patrimonist” la Alba Iulia, cu începere din 1975). Punem în lumină acest interval deosebit de larg al perioadei de plămădire a actualei Alba Iulia. O istorie urbană ilustrată, pentru că adeseori, așa cum știau extrem de bine cei vechi, încetineala (atât de iubită în Ardeal, nu întâmplător, considerăm noi) poate fi, adeseori, un garant al valorii (conform dictonului: festina lente), chiar un ingredient sine qua non al acesteia (și Gheorghe Fleșer a respectat din plin un atare principiu străvechi), ceea ce în acest caz se verifică substanțial și ne explică reușita elaboratului final (care s-a întrupat așa de târziu, dar cu mare siguranță de sine, și, în ultimă instanță, cu un justificat succes, tocmai din cauza menționată, anume cea a răbdării și pasiunii îndelungate pentru tematică, dovedită exemplar de autor).
Elaboratul istoric rezultat (și pe noi el ne interesează îndeosebi, pe lângă scopul popularizator, primordial, al volumului) este deosebit de valoros și original, deoarece nu seamănă cu niciunul dintre ghidurile anterioare ale orașului Alba Iulia, merituoase, desigur, și ele, fiecare în felul său. Gheorghe Fleșer însă, la experiența sa profesională, a văzut lucrurile altfel și a conceput o lucrare în primul rând de popularizare, punând accent pe ilustrația vizuală, pe imaginea de epocă (grăitoare în sine), fie de document, fie de hartă austriacă, fie de gravură de epocă etc., cât și pe textul explicativ sintetic, ajustat pentru o înțelegere publică largă, dar savant, în esență. E în acest elaborat istoric mult pozitivism (și Gheorghe Fleșer a fost un adept consecvent al acestui curent istoriografic, pe care însă l-a supus unor semnificative înnoiri, deschizându-l înspre popularizarea amplă, modernizatoare, combinând în chip fericit mesajul textului documentar cu cel al imaginii de epocă), precum și factologie istorică îndestulă, de foarte bună ținută însă (și autorul nu a disprețuit niciodată, de asemenea nici factologia, chiar cronologizarea sa), dar totul e modernizat și actualizat, ca metodologie de lucru. Astfel, ca reprezentant al școlii istorice clujene tradiționale (și prin mentorul său, marele istoric de artă Virgil Vătășianu, autorul lucrării la care ne referim se raportează la perioada interbelică, de înflorire notabilă, a acesteia), Gheorghe Fleșer este și un istoric (propriu-zis, dar și de artă) deosebit de modern, de actual, de pe gustul lectorului contemporan de istorie. Ideea sa despre funcțiile instructiv-educative ale istoriei este de aceeași sorginte academică clujeană (interbelică, perpetuată îndestul și de către dascălii universitari de după 1948, care, în ciuda diferitelor restricții politice, unele greu de suportat, au cultivat, primordial, cât au putut, ideea continuității școlii istorice românești de la Cluj), or, conform acesteia, publicul trebuie ridicat înspre cunoașterea istorică  exigentă, de ținută, nu autorul să facă rabat de la un nivel elevat de prezentare a lucrurilor, doar pentru a se coborî la nivelul de înțelegere al publicului. Și Gheorghe Fleșer chiar reușește prin lucrarea de față să își înalțe publicul cititor (inclusiv pe specialiști) înspre o abordare istorică superioară, de tip savant, fără să își plictisească sau să își obosească lectorii, dându-le, fără nicio emfază, la modul cel mai firesc și inteligibil, o elevată și memorabilă lecție de istorie a Alba Iuliei.
Iată, îți primim lecția și îți mulțumim, Gheorghe Fleșer, cu regretul că nu o mai putem face personal...
Sit tibi terra levis...
Dar tu ești aici, prin rodul muncii și pasiunii tale pentru istoria unui oraș ca Alba Iulia, care, iată, acum se reeditează, atât de îndreptățit și semnificativ, la Centenar... (Gabriela Mircea)

* * *

Fiu al familiei Florian și Ludovica Fleșer, GHEORGHE FLEȘER s-a născut în localitatea Benic, județul Alba, la 2 iulie 1948.
A urmat clasele primare și gimnaziale în satul natal, apoi cele liceale în cadrul Liceului „Horea, Cloșca și Crișan”, din Alba Iulia. În anul 1965 a susținut examenul de admitere la Facultatea de Istorie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, ale cărei cursuri le-a absolvit în anul 1971. La scurt timp după absolvirea facultății, și-a început activitatea profesională ca muzeograf – și, mai apoi, director – la Muzeul Mixt din Sebeș – Alba.
Din anul 1975 s-a transferat la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, unde a activat în cadrul Oficiului Județean al Patrimoniului Cultural Național (începând din 1976). În calitate de șef de secție, a coordonat Comisia de expertiză a oficiului, menită să identifice, să întocmească evidența și clasarea bunurilor de patrimoniu de pe raza întregului județ Alba.
După desființarea Oficiului Județean al Patrimoniului Cultural Național, a activat, în anii 2001-2010, ca muzeograf I A, la secția de istorie medie și istoria artei a muzeului albaiulian, preocupându-se mai ales de achiziționarea obiectelor cu valoare artistică patrimonială, contribuind astfel la organizarea și la îmbogățirea colecției de artă a Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia care, grație strădaniei sale, încă din timpul funcționării Oficiului Patrimonial al Județului Alba, dar și ulterior, s-a diversificat și înălțat valoric prin includerea unor lucrări datorate unor artiști ca M. Meuselbach, R. Brandsch, Sava Henția, Sava Albescu, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Traian Achim ș.a., cât și prin redactarea unor studii și volume dedicate acestora, sau unor artiști ai zonei, de mult uitați, ca Ioan Costande ș.a. A jucat același rol și prin raportare la colecțiile muzeale din domeniile arheologiei, numismaticii, etnografiei, obiectelor de cult etc.
Rezultatele cercetărilor sale s-au concretizat în studii de specialitate, unele cu valențe monografice, dedicate, îndeosebi, orașului și cetății Alba Iulia. Dintre volumele de autor, sau în colaborare, pot fi amintite: Oameni și fapte din trecutul județului Alba în memoria urmașilor (Alba Iulia, 1996, în colaborare cu Nicolae Josan și Ana Dumitran); Sava Henția – 150 de ani de la nașterea artistului (Alba Iulia, 1998 – Catalog de expoziție); Eugen Handelsmann – Expoziție comemorativă (Alba Iulia, 1999); Repertoriul bisericilor românești de zid din județul Alba (Alba Iulia, 1999); Rudolf Schweitzer-Cumpăna în colecția Muzeului Național al Unirii (Alba Iulia, 2000); Biserici românești de zid din județul Alba (Alba Iulia, 2001); Pictori sebeșeni de ieri și de azi (Alba Iulia, 2004, în colaborare cu Radu Totoianu); Biserica „Învierea Domnului” din Sebeș (Alba Iulia, 2005, în colaborare cu Ioana Rustoiu); Biserici românești de zid din județul Alba. Vol. I. Protopopiatul Ortodox Sebeș (Alba Iulia, 2005, în colaborare cu Ioana Rustoiu și Ana Dumitran); Sava Albescu (1885-1957). 50 de ani de la moartea artistului (Alba Iulia, 2007); Alba Iulia. O istorie urbană ilustrată (Ghimbav, 2008); Un destin sub semnul Marii Uniri, viața și creația pictorului Traian Achim (1885-1945) (Alba Iulia, 2008, în colaborare cu Gabriela Mircea); Alba Iulia. Orașul și monumentele sale în imagini de epocă (Alba Iulia, 2009); Portul Mureșului la Alba Iulia (Alba Iulia, 2015); Cetatea Alba Iulia. Dezvăluiri fundamentale într-un manuscris vienez – 1865 (Cluj-Napoca, 2017).
Dintre studiile sale, publicate în diferite reviste, remarcăm îndeosebi fundamentala lucrare dedicată plasticii baroce a cetății Alba Iulia (1980), realizată în colaborare cu istoricul de artă Nicolae Sabău și apărută în Anuarul Institutului de Istorie din Cluj. Menționăm de asemenea studiile referitoare la plastica figurativă, din piatră, a Catedralei romano-catolice din Alba Iulia (1979 și 2008), când s-a ocupat de elementele baroce și, mai apoi, de cele romanice ale edificiului, pe cel dedicat reprezentărilor baroce ale Sfântului Ioan de Nepomuk de pe teritoriul județului Alba (2002) și, nu în ultimul rând, colaborările, pe diverse teme, cu Alexandru Popa (1974), Ioan Raica (1976), Mihai Blăjean și Eugen Stoicovici (1983), Toma Goronea (1990-1993), Mircea Sabău-Tătar (1994), Radu Ciobanu (1998), Constantin Inel (2000), Ioana Rustoiu (2007) ș.a.
Simpla înșiruire a acestor titluri de lucrări științifice și situații relevă pasiunea și lipsa de odihnă cu care și-a exercitat profesiunea, până la pensionarea sa, în 2010, după aproape 4 decenii de activitate pe tărâmul muzeistic și istoric românesc.
Gheorghe Fleșer s-a stins din viață la 25 august 2016, lăsând un imens regret în sânul familiei sale, dar și în rândul celor care l-au cunoscut. (Rada Fleșer)

Comentarii: 0