· mai multe evenimente
Facebook

Şcoala ardeleană de critică şi istorie literară

Transilvania din cuvinte. Antologie dedicată Centenarului Marii Uniri
Transilvania din cuvinte. Antologie dedicată Centenarului Marii Uniri

Etichete:




Ediție îngrijită de:




  • An apariție: 2017
  • ISBN/ISSN: 978-606-797-153-8
  • Format: 16x23cm
  • Pagini: 436

Preț: 50.00 Lei

Adaugă în coș:         
       

O antologie alcătuită de Irina Petraş

Volum dedicat Centenarului Marii Uniri, editat de Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Cluj

Transilvania din cuvinte e continuarea firească a Clujului din cuvinte, dar şi a Clujului din poveşti, a Clujului din legende, a Luminii din cuvinte, a albumului 100 de ani de viaţă literară românească… Toate, antologii pe care le‑am gândit şi editat din 2005 până astăzi (le puteţi răsfoi pe site‑ul Filialei clujene: www.uniuneascriitorilor‑filialacluj.ro, la secţiunea Editoriale).

În 2015, Anul Luminii, mă întrebam dacă, în 2018, la Centenarul Marii Uniri, vom fi în stare să găsim cumpăna dreaptă, să exaltăm fâşia de lumină din fragmentele de istorie hărţuită ale acestui secol de existenţă? Să recompunem rotundul unui trecut ale cărui produse suntem, inevitabil şi iremediabil. Să ne procurăm, aşadar, un viitor.

Avem un sprijin: limba română, cea care e, zice Eminescu, împărăteasă la ea acasă. Scriitorii vă pot fi călăuze. Transilvania din cuvinte e şi o propunere de meditaţie.

Om al locului şi al limbii române fiind eu, patriotismul mi se pare de la sine înţeles, un sentiment şi o stare moştenite deodată cu deschiderea, curioasă şi implicată, spre toată „străinătatea”. Eşti român aşa cum alţii sunt englezi, chinezi ori… persani. Nu‑i de laudă, nici de pus cenuşă în cap. Ţine de locul naşterii, de, mai ales, limba în care vorbeşti/gândeşti. Nu‑i un dar anume şi nici blazon care să te scutească de îndatoririle de om al vremii tale. „Ruşinea de‑a fi român” e o invenţie a ultimelor decenii.

Circula, în anii ‛70, o anecdotă cu sensurile nu de tot exploatate: o ţărancă ardeleancă se află în tren, într‑un compartiment; alături de ea, un tânăr cufundat în lectură. „Grea carte mai citeşti, domnişor”, intră în vorbă femeia. Cu un accent străin, tânărul îi spune că are examen curând, e student la medicină, la Cluj. „Da’ cum ţi‑e numele”, insistă femeia. „Rodriguez”. „De unde eşti de loc?” „Din Paraguay”. „Aha”, zice, pe gânduri, femeia şi pune apoi întrebarea fundamentală: „De‑al cui din Paraguay?” Nu inocenţă era la mijloc, şi nu coborâre a lumii la nivelul ritualurilor de comunicare din satul ei, deşi nici asta n‑ar fi fost de ocară. Ea ştia că omul se defineşte prin mai multe apartenenţe concentrice, că este el, ca individ, are un nume, o profesiune, dar are şi un loc, un neam, o ţară. Este neapărat al cuiva şi e bine să se definească prin ai lui. Aş evoca aici şi o scenă din filmul din 1947 Jocurile sunt făcute, pe un scenariu semnat de Sartre. Acolo, cei morţi intră, pe o portiţă pitită într‑o fundătură, în tărâmul celălalt. Dar ei se pot plimba oricând, nevăzuţi, printre cei vii. Proaspăt locuitor al tărâmului umbrelor, eroul vede, de pildă, un filfizon viu urmat de o suită de strămoşi nevăzuţi, indignaţi de cum le face de râs truda şi numele acest urmaş care i‑a uitat. Şi vede şi strămoşi fericiţi că numele le este dus mai departe cu cinste. Nu contează aici subiectul, ci această imagine a responsabilităţii generaţiilor succesive. A datoriei subînţelese de a da prezenţă şi continuitate unor momente/figuri istorice, de a păstra activă şi vizibilă ţesătura pe temeiul căreia suntem şi înaintăm. Nu trăim într‑un decor rece de mucava, ci într‑un freamăt de trecut şi prezent. Putem descoperi pretutindeni urme care să ne îmbogăţească trecerea. Să‑i dea un sens, un rost, o legitimare.

Ideea Marii Uniri a devenit, din motive obscure, o idee extenuată. Anii interbelici au fost prea puţini şi prea neîndemânatici pentru o aşezare, iar internaţionalismul proletar nu i‑a venit nicidecum în ajutor. Naţionalisme mai aspre, dar mereu mai abile în a‑şi rosti diplomatic revendicările/drepturile au transformat naţionalismul românesc, pe nesimţite, în aberaţie (neapărat „comunistă”), în desuetă atitudine neconformă cu europenizarea şi cu globalizarea, în instrument utilizat în căutare de argument electoral. Aşa încerc să‑mi explic faptul că descifrarea în spaţiul mioritic a orizonturilor inconştientului care fac parte din „fiinţa şi substanţa noastră”, tentată de Blaga, a căzut în derizoriu. Faţă‑n faţă cu non‑locurile lumii contemporane, indiferente şi nerăbdătoare, cu aglomerarea semnelor că rătăcim într‑o lume ce pe nesimţite cade, am fi putut găsi în spaţiul mioritic un loc al nostru. Lucian Blaga ne oferea un nume – ar fi fost slujba noastră să‑i construim o realitate.

Societatea românească trece printr‑o stranie criză identitară. Stranie, căci greu reperabilă în doze atât de acute şi de a‑tipice la vreun alt neam. Naţional şi patriotic sunt, la noi, cuvinte de ocolit atunci când nu le ataci cu superioritate, în răspăr cu tot ce se întâmplă azi în lume. Atributele lumii contemporane – mondializare, globalizare, comunizare, masificare, internetizare – depersonalizează periculos, e adevărat, dar reconsiderări paşnice şi fireşti ale apartenenţei le ţin piept pretutindeni. Europa funcţionează ca un tot numai privită de la distanţă. De aproape, diferenţele au fost mereu puternice şi aşa vor rămâne o bună bucată de vreme. Orice uniformă creşte pofta de costume personalizate.

Românismul e pentru români cauză, nu efect. Românii pun în seama românismului lor, pripit şi nediferenţiat, toate neîmplinirile, toate ororile. Pe acest fundal ne‑isprăvit şi foarte critic, intervine iluzia rezolvării rapide, printr‑o minune (fie ea întâmplare ori om, neapărat providenţiale!), a neîmplinirii româneşti. Andrei Pleşu are dreptate: „În baia de negativitate în care ne scăldăm zilnic, spiritul critic încetează să mai fie o virtute. Devine o boală […] A cultiva, fără încetare, spiritul critic e a te păstra, programatic, «în afară», a nu răspunde nici unei chemări, nici unei invitaţii.” Înseamnă să nu mai fii în stare să răspunzi „de‑al cui eşti”. Numai un neam deloc împăcat cu propriul trecut poate cheltui atâta energie neagră pentru a demola tot ce‑l înconjoară.

Constat, de o bună bucată de vreme, o tot mai accentuată, mai diversă şi de o calitate în creştere manifestare a unui fenomen pe care l‑am numit re‑locuirea culturală a Clujului, a oraşelor şi satelor României. Reîntoarcerea la actul cultural sub cele mai variate şi, uneori, surprinzătoare moduri e semn că românii au redescoperit cea mai sigură, mai neîndoielnică şi mai înaltă cale de asumat şi consolidat identitatea naţională în chiar plin proces de aliniere la norme continentale şi mondiale: Cultura.

Am cerut colegilor, simplu, să‑mi trimită texte despre Transilvania, lăsând la alegerea lor genul, perspectiva, tonul şi tonalitatea. Veţi găsi, astfel, în acest volum studii sobre despre istoria, geografia, literatura, folclorul acestui ţinut alături de confesiuni poematic‑sentimentale, de evocări ale unor importante figuri legate de Marea Unire, de poeme şi fragmente de proză. Deşi lucrate independent, textele, veţi vedea, se întreţes, îşi răspund; un soi de canon subteran, subtextual le aduce împreună, le uneşte, sporindu‑le consistenţa şi mesajul.

* * *

Irina Petraş, Tema transilvană. Argument
Ana Blandiana, Transilvania 
Ioan-Aurel Pop, Argument pentru Transilvania sufletului meu
                         Ce este Transilvania
                         Marea Unire şi Sărbătoarea Naţională
Petru Poantă, Amurgul Imperiului
Dan Er. Grigorescu, Monsieur Ficheux
Vasile Sebastian Dâncu, Transilvania – 15 martie
Ioan Bolovan, Transilvaniei, cu dragoste
Mircea Muthu, Pro memoria
Mircea Popa, Numărul omagial al „Patriei” închinat Marii Uniri
Vasile Muscă, Spiritul ardelean în contextul Marii Uniri
Tudor Cătineanu, O micromonografie subiectivă a comunei Teaca
Ovidiu Pecican, Tripolaritate românească
Adrian Popescu, Eu ştiu de unde-ţi vin strămoşii
Marta Petreu, Ce rol a avut Cornelia Brediceanu-Blaga pentru istoria filosofiei şi a culturii româneşti?
Ilie Rad, Ştefan J. Fay şi  istoria Transilvaniei
Vasile Igna, Hotare/Hotar
Gavril Pompei, Ţara Moţilor –  o „Ţară” între „Ţări”
Livia Titieni, Din „geografia literară” a Transilvaniei: scrierile lui Ionel Pop
Nicolae Mocanu, Invocaţie
Gheorghe Grigurcu, Ardealul
Ion Taloş, Clujul interbelic – capitală a culegerii şi cercetării folclorului literar românesc
Aurel Rău, Corifeii lui Romul Ladea
Ruxandra Cesereanu, Ultima Românie
Dinu Flămând, ***
Justin Ceuca, Teatrul românesc în Transilvania înainte de Marea Unire (1918)
Sorina Stanca, De la Biblioteca Populară Cluj la Biblioteca Judeţeană de azi
Ioan Pop-Curşeu, Transilvanii fictive în filmele cu vampiri: cazuri de reciclare culturală
Ioan Moldovan, Transilvania
Titu Popescu, Colegul meu, Mircea Ivănescu
Andrei Moldovan, Transilvania sau freamătul regăsirii de sine
Ştefan Borbély, Ardelenii şi vegetarianismul
Constantina Raveca Buleu, Antroposofie transilvană în epoca interbelică
Nicolae Prelipceanu, Transilvania mea
Cornel Cotuţiu, Noi
Ion Mureşan, Spre munţi
Alexandru Vlad, Sărind peste un secol
Ion Brad, Transilvane cetăţi fără somn
Vistian Goia, Dascălul blăjean şi spiritul transilvan
Valentin Marica, „Esenţa transilvanităţii” în opera cărturarului Vasile Netea
Ion Horea, Lîngă un păr sălbatic…
Săluc Horvat, Sextil Puşcariu, creatorul şcolii clujene de lingvistică şi filologie
Ion Petrovai, „Leul de pe Mara” sau un om ce a făurit istorie - doctor Ilie Lazăr
Horia Bădescu, Moţii
Ion Pop, Doi
Alexandra Medrea, Florian Medrea – un apărător al Marii Uniri
Valer Gligan, Sălciuanii la Unire
Icu Crăciun, Solomon Haliţă şi Marea Unire
Gabriela Leoveanu, Asemănări şi diferenţe
Horea Porumb, Ţara moţilor
Adrian Ţion, „Ardealul este un sat din Transilvania...”
Radu Constantinescu, Un bucureştean la curtea regelui Matia
Rodica Braga, Despre singurătatea pământului şi a oamenilor
Mariana Bojan, Mi-am cumpărat sat
Florica Bud, quintilis, celeste şi leo nemaeus
Dumitru Cerna, Presimţirea Transilvaniei
Doina Cetea, Ceasul solar
Hanna Bota, Cerc
Echim Vancea, Lacrimă de cântec
Vasile Dâncu, Transilvania
Rodica Marian, Dinlăuntru se deşteaptă Transilvania (II)
Minerva Chira, Poem transilvan
Ion Cocora, Trei poeme cu dedicaţie
Ion Cristofor, Transilvania
Constantin Cubleşan, Câmpul cu maci
Dumitru Chioaru, Poem pentru Transilvania
Ştefan Damian, Podul
Iulian Dămăcuş, Povestea Popii Turcu din Cătina
Andrei Fischof, Transilvania (1)
Virgil Mihaiu, Transilvania
Marcel Mureşeanu, Şi încă mă rog
Sânziana Mureşeanu, Transilvanie, Ţie…
Vasile Gogea, Un ecou în Transilvania
Martha Izsak, Peisaj transilvan
Alexandru Jurcan, Craniu de lut
Victor Constantin Măruţoiu, Cântările Silvaniei
Ştefan Melancu, Aici stau eu zidindu-mă
Alice Valeria Micu, Descântec pentru Transilvania
Alexandru Cristian Miloş, Iarnă transilvană
Gavril Moldovan, Începeau să sară concluziile
Vlad Moldovan, La Sf. Gheorghe secuiesc
Dan Moşoiu, Casa
Eugeniu Nistor, Triptic transilvan
Balázs F. Attila, Cluj-Napoca
Cornel Udrea, Descriptio Transilvaniae
Miron Scorobete, Pe Feleac
Victor Tecar, Moara dintre ape
Alexa Gavril Bâle, Zori în Transilvania
Mircea Goga, Noapte transilvană
Ioan Nistor, Dimineaţă la Cluj
Ion Noja, Privim
Olimpiu Nuşfelean, Poem transilvan
Maria Olteanu, Câmpie transilvană
Maria Pal, Ridică uimirea
Gheorghe Pârja, Lumină transilvană
Iuliu Pârvu, Moştenire
Mircea Petean, În munţi
Ioan Pintea, şcoala ardeleană (de poezie)
Flore Pop, Seminţiile pământului sub cerul deschis
Aurelius Şorobetea, Ardeal
Gabriela Genţiana Groza, La crucea Iancului în munţi
Paşcu Balaci, Sfântul Tănase Todoran Transilvanul
Teofil Răchiţeanu, Şi lumina vrăjită e...
Rodica Dragomir, Când încă adâncu-ţi nu-l ştii
Persida Rugu, Un cântec alb
Lucia Sav, Et in Transilvania ego!
Vasile Sav, Elogii – LXX; Solilocvii – 14
Grigore Scarlat, Spre Cluj
Alexandru Sfârlea, Cuvântul Transilvania
Traian Ştef, Epistola din Varadinum Felix
George Vulturescu, Ulise plătindu-şi călătoria în bancnote cu chipul lui Brâncuşi
Ioan Hădărig, Transilvania poem
Ioana Ileana Şteţco, Albastru de Transilvania
Viorel Tăutan, Medalia
Victor Ţarină, Privire din Cluj
Darie Ducan, Jalbă
Ileana Damian, Sat transilvan
Menuţ Maximinian, Primăvară în Transilvania
Dinu Virgil, Acasă
Constantin Rusu, Transilvania în cuvinte

Comentarii: 0